Fiind in intregime un vechi complex vulcanic, insula este casa celui mai batran „parinte” al sau. Denumit Teide si bifat de localnici ca punct turistic important, a beneficiat mereu de maxima lor atentie. In acest sens s-a creat un drum perfect asfaltat, pana la baza lui. Bucurandu-se de o inaltime record, de 3718m vulcanul se inalta deasupra norilor, formand un peisaj aproape ireal. Ceea ce face si mai putin credibila experienta, este faptul ca ti se ofera ocazia unica de a-l descoperi din... autocar.
 |
| Cu autocarul, "deasupra norilor"... |
Un alt fenomen, cel putin bizar, l-am constatat tot in Tenerife...
In dimineata programata excursiei, ne-am adunat toti doritorii in sala de mese a hotelului. Urmand a fi o deplasare solicitanta, fapt comunicat in prealabil de ghid, ne fusese inoculata ideea de a servi un mic dejun mai consistent. Ca atare, tot poporul s-a bulucit la 7 dimineata la intrarea in restaurant.
(Nu as vrea sa inchei articolul de astazi, inainte de a profita de ocazia relatarii unei alte intamplari, mai putin legata de subiectul principal).
Dintre toate nationalitatile cu care mi-a fost dat sa ma intersectez, prin peregrinarile mele, am castigat o deosebita stima pentru cea germana. In orice colt al lumii, precum si la ei acasa, nemtii, reprezinta, mai presus de orice, marea masa a oamenilor educati.
De regula, in orice pachet turistic all inclusive, bauturile se platesc. In aceasta idee, la restaurant se intocmeste o lista cu oaspetii hotelului respectiv. In baza ei, ulterior, ospatarul emite nota de plata aferenta fiecarui numar inregistrat.
In ziua cu pricina, fiind foarte aglomerat, am reusit sa ocupam o masa, langa intrare. Sub privirile noastre s-a desfasurat, urmatoarea scena: angajatul care tinea evidenta turistilor s-a retras, pentru un timp, din peisaj. Dupa plecarea lui, un cuplu trecut de prima tinerete isi face aparitia in cadrul usii, cautandu-l din priviri pe cel care era desemnat sa-i intampine. Primul gest al lor, dupa ce s-au asigurat ca se mai incadreaza inca in program a fost sa se aseze intr-un loc in care sa nu incomodeze pe nimeni si apoi au inceput o conversatie linistita. Sincer va spun ca m-am uitat la ceas. Trecuse un sfert de ora si sotii erau tot la intrare, in picioare, asteptand „cuminti” sa-i preia cineva. Vorbeau la fel, in soapte numai de ei stiute, iar doamna isi lasa din cand in cand capul pe umarul sotului si zambea. Au trecut patru ani de atunci si inca imi aduc aminte. Apoi imi aduc aminte de un „Burger King” din Munchen. Am intrat. M-am asezat la rand. Randul format din doi barbati. Ca la o comanda, atunci cand m-au sesizat, s-au retras in lateral, facandu-mi semn sa trec in fata....
Nu, n-am uitat. Sa revenim in Tenerife. De fapt sa revenim la fenomenul bizar...Eram pe vaporul ce ne „conducea” linistit spre unul dintre maluri, cand am vazut... insula, Tenerife, o imensitate, care avea „palarie pe cap”. Adica un nor greoi si buclucas o acoperea, ca o umbrela uriasa, croita de un designer minutios. Ii urmarea conturul in cele mai mici detalii. Dincolo de „palarie” soare, senin, nici un firicel de umbra nu se ivea. Explicatia: Varful vulcanului, numit si el Teide, atrage „palaria” din cauza marilor diferente de altitudine create intre nivelul oceanului si „parintele gras”. (va continua...)
Va doresc o zi plina de bucurii! Si ne vedem maine…
