Moyenne

Din arhipelagul de 158 insule, care formeaza Statul Seychelles, numai una este privata, fiind proprietatea lui Brendon Grimshaw, un fost ziarist englez, care a achizitionat-o in anul 1973 (la varsta de 48 ani), cu suma de 8.000 lire sterline. In vara aceluiasi an se decide, sa paraseasca civilizatia si sa se mute pe Moyenne, unde traieste si astazi.

La momentul respectiv insula era doar un paradis salbatic, fara poteci de acces, fara un acoperis, fara resurse de apa potabila. In timp insa, o transforma intr-o adevarata oaza de turism si confort.

Moyenne – am parcurs distanta dintre Mahe si Moyenne, cu un vaporas, dotat ingenios cu o podea de sticla, prin care puteai sa devii spectator unic al vietii subacvatice, fara nici un fel de efort.

Insula este micuta si aproape rotunda, avand o caracteristica speciala – o limba fina si alba de nisip care o face vizibila chiar si din aer.

Proprietarul a populat-o cu broaste testoase gigant, cu un restaurant spatios, cu un mini muzeu, in care, se pot admira sumedenie de poze ale diferitelor personalitati care l-au vizitat de-a lungul timpului, si nu in ultimul rand cu un altar. Acolo s-a rugat mereu pentru el si pentru cei de-acasa, mai consevatori, care nu l-au urmat.

Moyenne - Seychelles

Nu realizezi ca te afli la cineva acasa, decat atunci cand paseste agale pe treptele din fata restaurantului, venind sa-i salute pe calatori. Gazda excelenta, dornic mereu sa-si spuna pataniile si neobosit in a-i indruma pe turisti prin labirindul potecilor construite de el.

Praslin – excursia pana la ea, avea sa ofere intregului grup de turisti o experienta guvernata de adrenalina. Este situata la o distanta considerabila fata de Mahe (cam 2 ore de mers cu vaporul), si pentru neaveniti a fost o reala incercare.

Vaporasul, mai exact un ditamai catamaranul dotat cu doua punti etajate – cea inferioara acoperita, cea superioara in aer liber – ne astepta cu motoarele pornite. La imbarcare, marea buluceala s-a produs la etaj, unde tot poporul dorea sa prinda un loc cat mai aproape de parapeti, sa nu scape nimic din peisaj. Si am pornit….usurel….usurel si de-odata s-a strunit magaoaia intr-un razboi acerb cu Oceanul Indian.

M-am dumirit mai greu ca trebuie sa ma apuc strasnic de barele de metal si sa imi iau adio de la ochelarii de soare pe care nici nu i-am vazut cand au zburat. Zeci de valuri indracite ne plescaiau din toate partile, cu o ritmicitate de necalculat. La inceput radeam, apoi zambeam, dupa nici cinci minute de strasnica agonie simteam doar smaltul dintilor pasat.

Mi-am uitat insa repede suferinta urmarind poporul ce facea – majoritatea gasea utila punga oferita de stewarzi. Cei fara de rau, se opinteau sa ajunga la pasajul ce facea legatura cu parterul si, maxima lor reusita consta in a se tavali ritmic pe jos, in uralele celor care zbierau dupa aparate foto, esarfe, palarii si alte accesorii inghitite de ocean. Iar doamnele erau senzatia de necontestat a zilei, cu fardurile intinse pana la glezne bodoganing tot ce le inconjura.

Prasline - Rezervatia Valle de Mai - Seychelles

Dupa doua ore de grele incercari, ajunsi la destinatie, principala noastra preocupare a fost sa platim pentru o alta cale de retur. Aveam sa regretam: ne-am procopsit cu avionul cu flori, si in ciuda faptului ca revenirea pe Mahe a durat doar 15 minute, ni s-a parut un timp mult mai indelungat. Se opintea si guita si carlinga se balabanea. A decolat cinci metri si a aterizat din nou, si iar a decolat, si iar a aterizat… Un turist mai spiritual, si a carui gura nu tacea deloc, i-a intrebat pe piloti: Ca sa zburam trebuie sa platim mai mult? – Raspunsul lor a venit prompt: Data fiind situatia ar fi bine sa mai platiti sa nu zburati… Asigurandu-ne apoi ca nu avem de ce sa ne facem griji, ca asa reactioneaza obiectul. Insa, noi griji ne-am facut…..

Va doresc o zi plina de bucurii! Si ne vedem maine…

Read Full story