Paradisul (continuare)

A doua zi de dimineata eram hotarata sa vorbesc la agentie sa schimb hotelul.

Dar planurile mi-au fost amanate de un mic dejun copios unde n-am putut sa nu remarc servirea ireprosabila si ospitalitatea naturala. Mancarea…. dumnezeiasca… Atmosfera… calda. Fete zambitoare pretutindeni te imbiau cu bunatati. O gradina paradiziaca inconjura piscina hotelului de un bleu transparent.

Cumva, incepuse sa-mi para rau ca ii anuntasem pe toti cei de-acasa ca excursia este un esec.

Cu un zambet timid propun sa mergem la plaja.

Inainte de echiparea adecvata ni se vara pe sub usa un biletel rozuliu in care eram anuntati ca ne cauta “prietena noastra Jacqueline”. Convinsi ca s-a creat o confuzie, ignoram mesajul si plecam spre plaja.

Dincolo de frunzele dese de palmier si de niste boscheti miniaturali se descoperea … EDENUL.

Insula Moyenne - Seychelles

Imi este imposibil de descris senzatia pe care am trait-o atunci. Stiu doar ca zeci de minute am tacut stupefiati. Incercam sa fac poze – gandind tot timpul ca nu-i nimic real. Ca e doar un vis din care ma voi trezi – dar nu – nu cred ca a avut niciodata, nimeni, un vis atat de perfect, de o frumusete absoluta.

Scriu acum, pentru voi, si ochii imi sunt umezi de lacrimi. Stiu sigur ca nimic altceva din lumea asta nu ma va mai putea face sa ma simt la fel…

Nisip de faina, ocean de culoarea smaraldului, pictat pe alocuri cu umbre argintii, nori albi si grasuni care se buluceau la orizont, departe de soare. Palmieri inalti cu trupul firav, aplecati ca intr-o rugaciune muta, maturand cu frunzele verzi sute de scoici imprastiate pe mal. Si din loc, in loc, stanci de granit slefuite si usor negricioase, crescand din apa, schimbandu-i in nuante albastre culoarea. Un tablou static, imaginat de Dumnezeu in cele mai vii culori, in care doar noi intinasem vopseaua.

Imi venea sa ma aplec si sa aranjez nisipul in urma noastra, ca sa nu se strice ceva.

Casa presedintelui - Seychelles

Nu ma mai interesa camera de hotel, nu ma mai interesau hainele patate, nu-mi mai pasa de…nimic. Nu vroiam decat sa stau acolo, sa ascult oceanul cum “respira” si sa-i multumesc providentei ca sunt una dintre putinii care au trait sa vada asta.

Jacqueline – era, este si va fi mereu prietena noastra – o fata creola, 
de-a lor, ( Agentia Travel Seychelles ), care ne-a “condus” 
prin cele doua saptamani de vacanta seychellene.

                                                                                                                   

( va continua….)

Va doresc o zi plina de bucurii! Si ne vedem maine…

Read Full story